Documentar

Stateam si ma gandeam la noua melodie a Rihannei in colaborare cu Coldplay, "Princess of China" si ma intrebam: ce s-a intamplat cu Coldplay? Curentul Iluminatti atrage din ce in ce mai multi adepti si artisti internationali de o valoare incontestabila, ceea ce ma deruteaza si ma frustreaza de asemenea.
Daca exista? Cu siguranta. Nu mai am nicio urma de indoiala de cand am vazut documentarul care m-a facut sa-mi schimb total punctul de vedere fata de industria muzicala: "Demascarea industriei muzicale" a fost difuzat de DiscoveryChannel, iar ulterior a fost subtitrat si incarcat pe YouTube.
Sa fim seriosi: toata lumea a auzit despre masonerie si despre faptul ca ei conduc lumea, nu mai e nici tabu, nici ceva nestiut.
Acum, eu nu am intentia de a  speria pe nimeni, ci doar sa-mi fac putina ordine in ganduri, pentru ca documentarul l-am vazut cu ceva timp in urma, dar totusi, imaginile sale mi-au revenit in minte. Si ma intrebam: ce e de facut? Adica, nu e ca si cum am putea vreodata sa luptam impotriva lor pentru ca evident vom fi imediat redusi la tacere, dar ma intreb de ce. Mi se pare un scenariu rupt din desenele animate cu raufacatori pe care le urmaream cand eram mica, dimineata inainte sa plec la scoala. Doar acolo existau oameni care vroiau sa controleze lumea, iar planeta era in final salvata de supereroi cu puteri supranaturale. Dar asa ceva nu exista in lumea reala. Sau poate exista, dar nu stiu eu...
Unde se va ajunge pana la urma? Unde vor ei sa ajunga pana la urma? Nu pot pur si simplu sa convietuiasca in pace pe pamant alaturi de ceilalti oameni pe care se straduie cu atata disperare sa ii controleze? Habar nu am, dar nu pot intelege, e peste puterea mea... Acum inteleg curentul hippie care isi doarea atat de mult pacea mondiala. Cel mai tare ma deranjeaza ca suntem cu totii legati de maini si de picioare si nu putem sa afacem nimic. Pur si simplu nu vreau sa accept asta. E ca si cum as accepta sa mor in ignoranta ca 90% din populatia actuala a Terrei.
Si privind putin in sus, la randurile pe care le-am scris fara intrerupere, imi dau seama ca m-am inversunat putin cam tare si o sa o las putin mai moale... Nu e ca si cum pot eu sa schimb lumea peste noapte :) Dar, asemeni lui Michael Jackson , "I'm starting with the man in the mirror." :)
Si apropos de curentul hippie, m-am mai documentat despre el, pentru ca este un nou domeniu de interes pentru mine. Mi se pare grozava ideea pe care se bazau ei: aceea de a fi in deplina comuniune cu natura, asemeni sloganurilor lor: "Make love, not war" sau "Flower-power". Erau de parere ca industrializarea era cea care pur si simplu distrugea relatia omului cu natura, motiv pentru care luptau aprig impotriva ei. Duceau un stil de viata foarte boem, calatorind mult si neavand un loc de munca. Parul lung era ceva obisnuit atat la baieti, cat si la fete, acestea din urma obisnuind sa isi decoreze podoaba capilara cu flori de toate felurile. Purtau materiale naturale, din fibre de in, bumbac si alte plante, iar premiza lor era aceea ca hainele sa fie cat mai comode si sa le lase cat mai multa libertate de miscare, de aceea fetele purtau rochii largi si lungi, camasi legate in talie si pantaloni lejeri. Tinutele le erau intregite de accesorii facute manual de cele mai multe ori, pictate, impletite, sau decorate cu pietre semi-pretioase. Nu erau deloc adeptii aurului sau argintului.
Muzica hippiotilor era cantata de insasi artisti din ideologia hippioata: Janis Joplin, Jimi Hendrix, Jim Morisson, John Lennon, Bob Dylan si altii.
Meditand putin asupra acestui curent apus, chiar cred ca aceasta comunitate ar fi meritat unul din zecile de Premii Nobel oferite de-a lungul anilor. Nu prea inteleg de ce autoritatile au incercat mereu sa ii opreasca, dar banuiesc ca pacea suprema pur si simplu nu e in legea pamantului cindus de oameni in care traim.
Acum nu mai exista decat cateva influente hippie in vestimentatia tinerilor si adultilor de-opotriva, ceea ce mie personal imi trezeste nostalgia vremurilor de atunci si ma face sa imi doresc sa ma fi nascut cu 50 de ani mai devreme. In zilele noastre, hippioti se cred cei care se imbraca cu haine de designer din colectii inspirate din cultura hippie si care pretind ca sunt vegetarieni doar ca sa para interesanti. Lipsesc cu desavarsire convingerile puternice pe care se bazau tinerii din anii '60-'70 si mi se pare ca societatea in care traim regreseaza tot mai mult intr-un ritm mai alert decat a progresat vreodata. Pe strada, lumea e monotona, tinerii sunt toti imbracati la fel, oamenii sunt prea prinsi in cotidian, le lipseste originalitatea, creativitatea, puterea de a visa. Intr-un colt al mintii mele, o voce imi spune ca pot sa schimb asta, ca vreau sa schimb asta cumva, intr-un fel sau altul, insa stiu ca e doar un vis...
Cel putin eu pot sa visez.